Успех отмечаемого с 1996 года Всемирного дня книг и авторского права побудил ЮНЕСКО разработать идею Всемирной столицы книги. Решение о присвоении почётного звания «Столица книги» тому или иному городу принимается Отборочным комитетом, в который входят представители Международного союза издателей, Международной федерации книготорговцев, Международной федерации библиотечных ассоциаций и учреждений и ЮНЕСКО. Города, которые ЮНЕСКО объявляет Всемирной столицей книги, берут на себя организацию популяризации книг и чтения и реализацию программы соответствующих мероприятий в течение всего года, подтверждая тем самым жизненную важность литературного творчества.
Город Тбилиси (Грузия) станет 21-ой по счету Всемирной столицей книги (начиная с 2001 года). Титул Всемирной столицы книги перейдёт к Тбилиси 23 апреля 2021 года.
Расположенный на берегу реки Мтквари (Кура), Тбилиси — это не только столица Грузии, но и город с богатой историей. Великий Пушкин однажды назвал Тбилиси “волшебным краем”. Город был основан в V веке. Тбилиси – промышленный, социальный и культурный центр Грузии.
Ziua mondială a poeziei este marcată anual la 21 martie, ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO, în perioada octombrie-noiembrie 1999. Sărbătorită în fiecare an Ziua Internațională a Poeziei are ca scop promulgarea valorilor etice şi estetice tinerii generaţii. Prezentă de-a lungul istoriei, în toate culturile și pe fiecare continent, poezia vorbește despre umanitatea noastră comună, despre valorile noastre comune, transformând cel mai simplu poem într-un accelerator puternic pentru dialog și pace. Poezia transmite valorile cele mai intime ale diverselor culturi. Ziua mondială a poeziei este o ocazie de a ne onora poeții, de a reînvia tradițiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, scrierea și predarea poeziei, de a întări legătura dintre poezie și alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica și pictura și de a facilita vizualizarea poeziei prin intermediul mass-mediei. Atât în instituţiile culturale din Chişinău cât şi în alte oraşe din ţară aceasta este marcată prin diverse evenimente culturale. Pe lângă încântarea de a descoperi lumea şi emoţiile prin intermediul metaforelor şi a tuturor figurilor de stil utilizate din plin de această formă de artă,poezia are asupra noastră numeroase efecte mai puţin cunoscute.S-a demonstrat ştiinţific faptul că citirea poeziilor ne bucură la fel de mult ca ascultatul muzicii.De asemenea ,poezia stimulează regiunile creierului care au legătură cu memoria. În educaţia copilului, poezia îi învaţă pe copii arta exprimării creative, care, cel mai adesea lipseşte din peisajul educaţional prezent.Tot poeziile sunt cele care ne fac să reflectăm mai mult asupra noastră, ajutându-ne uneori să găsim calea. Chiar dacă nu suntem toţi poeţi ,scrierea unei poezii are efecte uimitoare asupra vocabularului , fiind o modalitate foarte bună de a-l îmbogăţi. Cei care scriu poezii îşi menţin mintea în formă ,fiind inspiraţi să caute şi să combine cuvinte cât mai potrivite . Cel mai vechi poem epic este “Epopeea lui Ghilgameş” ,aparţine culturii sumero-babiloniene,şi îi este dedicată regelui Ghilgameş,despre care se spunea că este jumătate zeu ,jumătate om. Cel mai lung poem este” Mahabharata” are numai puţin de 1.800.000 de cuvinte,peste 100.000 de versuri şi provine din India antică. Un gen cu formă fixă,tradiţional japonez,Haiku – este una dintre cele mai populare forme de poezie scurtă,are doar trei versuri şi 17 silabe, ” formate din 5, 7, 5 silabe, respectiv. Fiecare formă de poezie este unică, şi fiecare reflectă universul experienţei umane, aspiraţia spre creativitate, care traversează toate graniţele şi timpurile, dar şi spaţiul în afirmarea constantă a omenirii ca o singură familie. De aceea umanitatea a simțit necesitatea de a consacra o zi specială pentru a marca poezia. Descoperim că lumea există, că e cu adevărat interesantă, miraculoasă, că te solicită la tot pasul şi că îţi oferă experimentarea stărilor de tot felul. Poezia vorbeşte despre noi: buni sau răi, fericiţi sau trişti, umili sau mândri, blânzi sau aspri, inteligenţi sau proşti, îndrăgostiţi sau nu…Vorbeşte despre noi, într-un anumit moment, într-un anume loc. Citim poezii pentru că ne ajută să ne formăm ca oameni cât mai compleţi şi complecşi, înţelegând mai în profunzime lumea în care trăim şi cunoscându-ne mai bine pe noi înşine.Poezia prin mesajul ei face lumea mai frumoasă. Ziua Internațională a Poeziei promovează eforturile editurilor, care încearcă să se afirme în acest domeniu publicând colecții ale poeților tineri. Și, nu în cele din urmă, este promovată imaginea poeziei în mass-media, astfel încât această formă de artă să nu mai fie considerată învechită, ci să fie văzută ca un mijloc de afirmare a identității unei societăți. Sunt convinsă că o campanie dedicată poeziei are impact. În orice moment al vieții, indiferent de locul în care te afli, citirea unei strofe oferă o clipă de liniște și relaxare. Poezia n-a murit. Ea are noi forme și continuă să facă lumea mai frumoasă. Trebuie doar să ne oprim o secundă și să ne dăm seama de asta. Una dintre cele mai mari dificultăţi ale timpurilor noastre e cum să-l înţelegem pe celălalt. Interpretarea greşită şi înţelegerea greşită duce la frustrare nesfârşită. Citirea şi scrierea poeziei ajută oamenii să-şi îmbunătăţească capacitatea de a-i înţelege pe ceilalţi. Pentru un cititor de poezie asta înseamnă şi cultivarea empatiei pentru celălalt, răbdarea de a încerca să-i înţelegi sentimentele, experienţele, credinţele. În Era Digitală, când atenţia ne este permanent distrasă şi valorile noastre tind să fie atât de materiale, de lumeşti, poezia rămâne o oază de sensibilitate în care semnificaţia cuvintelor rămâne plină de magie.O societate cu adevărat superioară scoate la lumină din sufletul său poeţi din cei mai buni, care ajung apoi să cucerească o lume întreagă prin cuvânt.
Poezia este muzica sufletului și mai presus de toate ,a sufletelor mari și sensibile.Voltaire
Anual 2 martie, cetățenii Republicii Moldova, marchează Ziua Memoriei și recunoștinței. Este ziua de comemorare a tuturora participanţilor la conflictul armat din 1992 pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova.
Cu aceasă dată doresc să vă prezint cartea — Sacrificiu şi trădare.
Munteanu, Anatol. Sacrificiu şi trădare: Războiul de secesiune din Republica Moldova (1990-1992) / Anatol Munteanu. – București: S.n., 2005. -640 p.
Mottoul acestei cărți:
“Dar eu vă întreb, fraților care sunteți moldoveni, cum ne lăsați pe noi, moldovenii, cei ce suntem rupți din această Basarabie, să trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca șoarecele în gura motanului? Dar să știți că, de ne veți uita, noi vom săpa malul Nistrului și vom îndrepta apa dincolo de pământul nostru, căci mai bine să-și schimbe râul malul, decât să rămânem noi despărțiți unii de alții!”
(Toma Jalbă, reprezentant al Transnistriei în Congresul ostășesc de la Chișinău din octombrie 1917).
Cartea „Sacrificiu şi trădare” — un elogiu adus ostaşilor moldoveni.
Este carte-document! O carte-letopiseţ al acelor întâmplări şi evenimente! O carte-omagiu, adus miilor de eroi care au apărat integritatea şi independenţa Republicii Moldova.
Este, însă, o carte de referinţă, pentru că îmbină vocaţia cercetătorului şi logica analistului militar cu precizia martorului ocular onest.
Era stringent necesară o analiză detaliată a războiului de pe malurile Nistrului din anii 1990-1992. Ce a avut loc, de fapt, atunci?! De ce s-a întâmplat? Cine e de vină?! Ar putut fi evitat acest război acest război sângeros?! Lucrarea ,,Sacrifiuciu şi trădare…’’, semnată de unul dintre martorii şi participanţii activi la acele evenimente, colonelul Anatol Munteanu, încearcă să răspundă la toate acestea şi la alte întrebări.
Biblioteca "Lesea Ukrainka" 