Ziua Europeană a Limbilor

La inițiativa Consiliului Europei, Ziua Europeană a Limbilor este celebrată în fiecare an în data de 26 septembrie, începând cu 2001. În toată lumea sunt vorbite între 6000 și 7000 de limbi, dintre care aproximativ 225 sunt limbi europene, iar mai mult de jumătate din populația globului este bilingvă sau plurilingvă. Ziua Limbilor Europene este  un eveniment care încurajează învățarea limbilor străine . În anul 2001,  a fost declarat  Anul European al limbilor vorbite de către Consiliul Europei .  Învățarea limbilor  permite să ne înțelegem mai bine unii pe alții și să depășim diferențele culturale. Întrucât limba este principalul mijloc de comunicare, cu certitudine, cunoașterea limbilor străine garantează un succes și, astfel, ne ajută să conștientizăm necesitatea învățării acestora. Cu siguranţă diversitatea lingvistică reprezintă cheia unei mai bune comunicari  interculturale . În aceste vremuri ale globalizării, cunoașterea unei limbi străine, nu mai reprezintă o dovadă a inteligenței, a poziției în societate, ci este o adaptare la prezent, iar, în anumite situații, o cerință obligatorie. Viitorul fiecărei națiuni depinde de cât de adâncă este legătura poporului său cu cultura naţională. Ziua Europeană a Limbilor este un prilej de a conştientiza bogăţia de a vorbi mai multe limbi. Fiecare limbă exprimă în mod diferit modul de gândire, modul de percepere a vieţii. Republica Moldova este patria comună a mai multor grupuri etnice şi diferite naţionalităţi. Diversitatea este reprezentată nu numai de cele mai vorbite limbi, ci şi de cele mai puţin cunoscute. Aproximativ 800 de milioane de locuitori din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei sunt invitaţi să înveţe mai multe limbi străine, atât în cadrul şcolii, cât şi în afara ei. Cunoaşterea limbilor străine facilitează o mai bună înţelegere interculturală, fundamentul patrimoniului cultural european, descoperirea unor culturi noi, posibilitatea de a căpăta o perspectivă diferită asupra lumii şi de a-i înţelege mai bine pe cei din jur. Majoritatea limbilor europene aparţin celor trei grupe: limbile germanice, limbile romanice şi limbile slave. Familia limbilor germanice include daneza, norvegiana, suedeza, islandeza, germana, neerlandeza, engleza şi idiş. Limbile romanice includ italiana, franceza, spaniola, portugheza şi româna, iar cele slave – rusa, ucraineana, bielorusa, poloneza, ceha, slovaca, slovena, sârba, croata, macedoneana, bulgara şi altele. Majoritatea limbilor europene utilizează alfabetul latin. Unele limbi slave utilizează alfabetul chirilic. Greaca, armeana, georgiana şi idiş au propriul lor alfabet. Limbile non europene cele mai utilizate pe teritoriul european sunt araba, chineza şi hindusa. Limba maternă este, de cele mai multe ori, cea pe care o cunoaştem şi utilizăm cel mai mult.

George Coşbuc — un mare clasic al versului românesc

George Coșbuc s-a nascut la 20 septembrie 1866, in comuna Hordou – astazi G. Cosbuc – din judetul Bistrita-Nasaud si a intrat in eternitate la 9 mai 1918 la Bucuresti. A fost al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, fiica unui preot greco-catolic. Copilaria si-o petrece intr-o asezare sateasca cu un folclor bogat si cu o natura palpitanta, aspecte care ii vor influenta opera de mai tarziu. Primele noţiuni despre învăţătură le primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coşbuc auzise “că ştie poveşti”. De la bătrânul Tănăsucă Mocodean, Coşbuc învaţă a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul şi-a început studiile la şcoala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a şi a III-a, urmează cursurile şcolii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuţii, învăţând germana cu unchiul său Ion Ionaşcu, directorul şcolii. În clasa a VII-a, Coşbuc este ales vicepreşedinte al societăţii, iar la 2 octombrie 1883 devine preşedinte. Publică în paginile revistei Muza someşeană primele poezii, citeşte la şedinţele societăţii traduceri din Rückert, Petőfi şi o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenuşă.. În mai 1884 îşi susţine examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii maghiare din Cluj. În noiembrie 1886, bolnav şi confruntat cu diverse dificultăţi materiale, nu mai figurează printre studenţii clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formaţia sa. În august 1887, G. Coşbuc ajunge la Sibiu, unde va rămâne până în 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: «De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete». Mişcarea literară de la Tribuna a dus la cristalizarea poziţiei lui Coşbuc faţă de literatură, în direcţia interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientată, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român. La Bucureşti, George Coşbuc a mai făcut parte şi din conducerea revistelor Vatra (1894), Foaie interesantă (1897), Sămănătorul (1901) şi Viaţa literară. Înfiinţată la 1 ianuarie 1894, la Bucureşti, revista Vatra, concepută în descendenţa Daciei literare şi a Tribunei va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896. La 9 mai 1918, poetul George Coşbuc se stinge  la Bucureşti. ”Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru …» spunea Bogdan-Duică. Temele mari ale creatiei lui ,cuprind domenii fundamentale ale spiritului românesc: iubirea si natura; marile evenimente din viata satului (nunta si moartea), revolta sociala, trecutul de lupta si Razboiul de Independenta. Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbarile școlare sau populare, creația sa il recomanda drept un autor clasic al literaturii romane, un om cu un gust literar desavirșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici in ziua de azi. G.Cosbuc si-a asigurat locul printre marii creatori: Eminescu, Creangă, Caragiale si Slavici, prin continutul national al operei sale, prin cultivarea si frecventarea clasicilor, prin puritatea expresiei si claritatea stilului, prin promovarea idealului de frumusete echilibrata, in general prin innoirea limbii poetice.

Поделиться ссылкой:

Етнокультурний фестиваль 2021

Щорічно в вересні в Кишиневі в столичному парку імені Штефана чел Марє проходить Республіканський фестиваль етносів «Єдність через різноманітність». Етнокультурний фестиваль — привід дбайливо зберігати національні традиції.

Молдавани, українці, росіяни, гагаузи, болгари, поляки, євреї, роми століттями живуть на благодатній молдавській землі, примножуючи її багатства, збагачуючи національну культуру. Мета цього фестивалю — познайомити всіх бажаючих зі своєю культурою, продемонструвати елементи національних костюмів, красу пісень і танців.

І ще один дивовижний факт: в цьому фестивалі щорічно беруть участь бібліотеки української, російської, болгарської, гагаузької, єврейської, польської літератури і культури. Вони організовують книжкові виставки, які дають можливість поринути в чудовий і прекрасний світ рідної мови.

Колективи художньої самодіяльності представляють на фестивалі танці і пісні національних меншин Молдови. Гумором і фарбами притягують увагу ярмарки народної творчості. В етнічних подвір’ях відвідувачі з задоволенням пробують національні страви етносів, які проживають на території Молдови. Представники громад готують для гостей фестивалю традиційні страви — голубці, вареники і плацинди. Скуштувавши частування, можна поспілкуватися і спільні заходи обговорити!

Тільки в різноманітті можна прийти до діалогу, керуючись головним почуттям — любов’ю до своєї сонячної Батьківщини — Молдови!

Співпраця з громадськими організаціями сприяє залученню в бібліотеку нових читачів і пропаганді українських національних і культурних традицій серед населення міста Кишинів.

Ми пишаємося тим, що культура, традиції і звичаї українців живуть в Молдові, тісно переплітаючись з культурою молдавського народу. Ми проти етнічної пасивності. Всі наші заходи спрямовані на інтеграцію українців краю в культурне життя держави.

Але в цьому році в зв’язку  з критичнним становищем по причині розповсюдження короновірусу це свято відбулося в бібліотеках міста, бо було заборонено проведення будь-яких розважальних і культурних масових заходів в парках.

Наша бібліотека української літератури і культури імені Лесі Українки, філія Муніципальної Бібліотеки “Б.П. Хашдеу” знайомила всіх відвідувачів з українськими національними та культурними традиціями. На протязі всього дня 29 вересня в бібліотеці звучала українська музика.

Постери та книжкові «Українці в літературі та культурі Молдови» («Ucrainenii în literatura şi cultura Moldovei»); «Голос української душі» («Vocea sufletului ucrainean”) (до 150 — річчя від дня народження Лесі Українки); «Бібліотеці імені Лесі Українки — 30 років!» («Biblioteca «Lesia Ukrainka» — 30 ani!») містять елементи національної символіки, мотивів культури і писемності українців.

2021 рік для нашої бібліотеки ювілейний. У лютому виповнилося 30 років з дня її заснування. Цій темі присвячені відеопрезентації: «Бібліотека» Леся Українка «: вимір в 30 років», » Бібліотека та громада: спільна праця – спільне майбутнє «, які прийшлись до вподоби всім, хто їх переглянув. Наші читачі приєдналися до міжнародного онлайн-флешмобу під хештегом # GlobalLesyaUkrainka2021 читанням віршів Лесі Українки. Цей флешмоб присвячений 150-річчю від дня народження письменниці. Відеозаписи цих прочитань ми презентували в мережі Інтернет.

Ми прожили з нашими читачами ще один прекрасний день, який дав можливість поринути в дивовижний світ українських традицій і подарував неперевершені емоції та яскраві фарби.