Poetul și scriitorul Dumitru Matcovschi

Dumitru Matcovschi s-a născut la 20 octombrie 1939, în comuna Vadul-Raşcov, judeţul Soroca în familia plugarilor Leonte şi Eudochia, care „au muncit la pământ toată viața și au crescut cinci copii…”.  Este un poet din Republica Moldova, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost unul din pilonii mișcării de renaștere națională la începutul anilor 1990. După studiile primare şi secundare, în 1956 devine student la Institutul Pedagogic «Ion Creangă» din Chişinău, facultatea «Istorie şi Filologie». Ultimul an de studii (1960-1961) îl are la Universitatea de Stat din Chişinău din cauza fuzionării acestor două instituţii universitare. În anii 1966-1970 a fost redactor-şef adjunct la saptămînalul «Cultura».

Debutul editorial se produce în 1963 prin placheta de versuri «Maci în rouă». În 1969 apare volumul de versuri «Descîntece de alb şi negru», care imediat după apariţie este interzis de cenzura sovietică, considerat subversiv. Cartea, în varianta iniţială, aşa şi nu a mai văzut lumina tiparului. Urmează o rodnică perioadă de activitate literară. Opera lui Dumitru Matcovschi o demonstrează plenar. Un moment tragic era cat pe ce sa-i curme viaţa la 17 mai 1989, fiind strivit de un autobuz. Se presupune că accidentul fusese unul organizat, avînd în vedere tumultul de evenimente de deşteptare naţională din perioada dispariţiei Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi proclamării independenţei de Uniunea Sovietică. Urmează o lungă perioadă de recuperare fizică şi morală, la Chişinău, Moscova şi Bucureşti. Suportă peste douăzeci de intervenţii chirurgicale. Condiţia fizică şi vigoarea bărbătească de înainte îi este redusă de paralizie. Suferinţa nedreaptă însă i-a călit şi mai mult conştiinţa. Este recunoscut pe plan internaţional de critica literară drept unul din marii poeţi ai Republicii Moldova. De-a lungul anilor a editat peste 50 volume: poezii: Melodica, Grîul, Axa, Patria, Poetul şi balada, Tu, dragostea mea, Veşnica toamnă, proză: Duda, Bătuta, Toamna porumbeilor albi, Focul din vatră, dramaturgie, inclusiv în limbile rusă şi lituaniană, piese de teatru: Preşedintele, Piesă pentru un teatru provincial, Pomul vieţi, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata.  Multe din poeziile sale au fost puse pe note şi au devenit şlagăre de la chiar prima audiţie, de compozitori ca regretaţii Ion Aldea-Teodorovici şi Petre Teodorovici precum şi de Eugen Doga, Mihai Dolgan, Mircea Oţel, Constantin Rusnac. În anii de avînt ai mișcării de eliberare națională (1987-1989) s-a manifestat ca publicist redutabil. Tot atunci a revigorat revista «Nistru», în 1988 schimbîndu-i denumirea în «Basarabia» și fiind redactorul-șef al acestei publicații pînă în 1997. Cu referire la activitatea de zi cu zi, academicianul D. Matcovschi scria: „Omul de artă, omul de cultură, omul de știință dintotdeauna n-a avut ore precise de muncă. Nu am nici eu. În primul rând din cauza sănătății, dar și din cauza unui anume specific al profesiei mele de credință: muncesc, scriu, creez, nu întotdeauna când vreau, ci doar când pot. Nu-mi planific ziua, știu că voi fi numai și numai la masa de scris, nu mai am timp de pierdut, muncesc zi și noapte, ca un osândit, o fac însă din convingere, din plăcere, dar și din datorie. Avem obligațiuni, dacă nu în fața instanțelor, în fața Celui de Sus”. Tot despre activitatea zilnică, Dumitru Matcovschi însera următoarele:„Ziua mea de muncă începe la masa de scris și tot aici sfârșește. N-aș fi fost membru al Academiei, tot așa începea.Unde public, unde sunt republicat nu știu, știu ce scriu, cum scriu, când scriu”. În raportul pe anul 2011, poetul scria: „a fost poate cel mai bun an dintre ultimele douăzeci pentru mine, cel mai rodnic.

De la 1 septembrie 2003 liceul din comuna Vadul-Raşcov îi poarta numele poetului.

Іван Драч — людина, яка тонко відчувала Україну та її душу

Сьогодні виповнюється 85 років з дня народження одного із найяскравіших поетів з когорти шістдесятників, драматурга, сценариста, політика і громадського діяча Івана Драча.

Фото Руслана Канюки 20.12.11 Гость Дня Иван Драч

Іван Драч народився в 1936 році в селі Теліжинці Тетіївського району Київської області.

Після закінчення в Тетієві середньої школи почав викладати російську мову і літературу в семирічці сусіднього села. Працював інструктором райкому комсомолу, служив в армії.

Перший вірш поета з’явилося ще в 1951 році.

У 1958 році він вступив на філологічний факультет Київського університету імені Шевченка, але його виключили через творчі і політичних поглядів. Драч згодом зумів відновитися, але на заочній формі.

Залишивши навчання, він працював в «Літературній Україні». Дебютував на початку 60-х років, коли «Літературна газета» опублікувала його поему-трагедію «Ніж у сонці».

У 1962 році вийшла перша збірка поета — «Соняшник».

У 1964 році він отримав спеціальність кінодраматурга на Вищих сценарних курсах у Москві. Після чого працював у сценарній майстерні Київської кіностудії імені Довженка.

В середині 80-х років був обраний до правління Київської організації Спілки письменників України, потім він став головою правління.

В кінці 80-х років поет став першим головою «Народного Руху України», тричі обирався депутатом Верховної Ради.

До цього часу він очолював громадську організацію Конгрес української інтелігенції.

У 2006 році був удостоєний звання Герой України.

На рахунку поета понад 10 збірок, кіноповісті, сценарії..

Помер митець на 81-му році життя, 19 червня 2018 роки після важкої хвороби легень. Це стало непоправною втратою для українського народу, але написані ним слова навіки закарбувалися у пам’яті кожного українця.

Іван Драч був найбільшим революціонером слова з середовища шістдесятників, як його називали, «вічний єретик», поет, який шукав нові масштаби художнього мислення. В українській поезії він є продовжувачем традицій Михайла Коцюбинського, Павла Тичини. Творчість його освітлено активністю «повстанців сонця» — протуберанців серця.

5 octombrie – ziua mondială a educaţiei şi a pedagogului

Ziua Profesorului este o sărbătoare profesională pentru toți profesorii și educatorii — o zi care sărbătorește rolul și meritele profesorilor în procesul de educație de calitate la toate nivelurile, precum și contribuția lor neprețuită la dezvoltarea societății. În 1994, UNESCO a instituit, pe 5 octombrie, Ziua Profesorului, în onoarea tuturor dascălilor, de la educatorii din instituțiile preșcolare până la profesorii și lectorii universităților.  Această dată a fost aleasă în memoria unui eveniment important pentru profesori – adoptarea Recomandării „Cu privire la statutul profesorilor”, la 5 octombrie 1966. Recomandarea a fost primul document internațional care a subliniat rolul celor care lucrează în domeniul educației și importanța acesteia în societate. Ziua Mondială a Profesorilor este o sărbătoare internațională, ceea ce înseamnă că este sărbătorită peste tot. De exemplu în Franţa nu este acceptat să dai cadouri pe 5 octombrie și, prin urmare, copiii îi felicită pe profesori cu un concert. După discurs, profesorii și părinții organizează o „masă dulce”, însă, fără copii – așa comunică adulții într-un cadru informal, dar pe teme profesionale. În Germania elevii germani își felicită profesorii preferați foarte simplu – cei din școlile primare oferă o carte poștală  sau un mic suvenir, elevii mai mari se limitează la felicitări verbale în clasă. Republica  Moldova în perioada sovietică, din 1965, Ziua Pedagogului a fost sărbătorită în prima duminică a lunii octombrie. La fel se făcea în toate republicile sovietice. După destrămarea URSS, Ziua pedagogului a continuat să fie marcată în prima duminică a lui octombrie. Din 1994, este pe 5 octombrie, pentru a coincide cu sărbătoarea mondială a profesorului, stabilită de UNESCO.

Familia și școala sunt principalele medii în care copilul crește, învață, se formează. Aici se pun bazele formarii personalității, echilibrului emoțional și premisele realizărilor sale de mai târziu. Dar și rolul școlii în viața oricărui copil este foarte important. Educatorii, învățătorii și profesorii îi formează personalitatea și îi asigură nivelul de educație de care are nevoie pentru a putea supraviețui cerințelor concrete ale vieții. Evident, nu oricine poate îmbrăţişa cariera didactică. Profesorul trebuie să fie un îndrumător și un sfătuitor al elevilor, trebuie să știe să declanșeze și să întrețină interesul, curiozitatea și dorința lor pentru activitatea de învățare. Competența, ținuta morală și intelectuală, tactul pedagogic – toate acestea îl definesc. Tolstoi spunea: “Când învăţătorul reuneşte în inima sa dragostea de profesiune şi dragostea de elevi, putem spune că este un învăţător desăvârşit.”

  Ziua Mondială a Profesorului va sărbători învățătorii în legătură cu provocările pe care le înfruntă aceștia acum, pe timp de pandemie, și modul în care ei continuă să contribuie neîncetat la punerea bazei cunoștințelor copiilor. Un profesor nu este doar o persoană care predă științe, ci și un purtător de spiritualitate și principii morale. Profesorii îndeplinesc o misiune civică specială — educația tinerei generații. Cunoașterea și experiența lor, continuitatea tradiției și inovația sunt în centrul fiecărei școli. Ziua Profesorului este una dintre cele mai iubite sărbători profesionale. În această zi, profesorii primesc felicitări de la elevii lor, care le oferă flori și cadouri, organizează concerte, pictează ziare colorate de perete,etc.  Astăzi aș dori să  le doresc tuturor profesorilor din întreaga lume felicitări — ziua în care toți elevii își felicită persoanele care și-au împărtășit experiența, știința și cunoștințele. Fie ca munca şi eforturile d-voastră să fie mereu apreciată  de asemenea, căutarea neobosită a adevărului și cunoașterii, înțelegerea reciprocă în echipă și studenți recunoscători și curioși!  Să existe întotdeauna o lume magică a bunătății și fericirii în viața voastră. Vă dorim sănătate, nervi puternici și, cel mai important, o mare dorință de a continua să vă îndepliniți munca nobilă și onorabilă!