День матері – найзворушливіше свято у світі

День матері називають святом вічності. Це свято зворушливе, адже більшість із нас з перших днів свого життя і до самої смерті несе образ всерозуміючої матері, яка завжди розуміє, прощає та самовіддано любить, незважаючи ні на що.

У багатьох країнах світу відзначають День матері 13 травня. В Україні — цей день відзначається в другу неділю травня відповідно до Указу Президента України від 10 травня 1999 року № 489/99. В 2023 році День матері в Україні припадає на 14 травня.

У День матері діти показують повагу та любов до матері, пишуть на її честь вірші, дарують подарунки та квіти. Також у цей день люди, які рано втратили матерів, приходять з квітами та свічками на їхні могили.

Цього дня хочеться подякувати всім мамам на планеті за найкращий подарунок — життя! Дорогі наші мами, вітаємо вас з Днем матері та бажаємо душевних сил, життєвої мудрості, ангельського терпіння, жіночого щастя, взаємної любові та домашнього затишку. Дякую вам, рідні, за те тепло, ніжність, ласку та турботу, які ви так щиро нам віддаєте. Бажаємо вам, наші дорогі, завжди і скрізь почуватися потрібними та коханими.

Історія свята така: у 1907 році молода американка Анна Джервіс з Філадельфії виступила з ініціативою вшановування матерів у пам’ять про свою матір, яка передчасно померла. Анна писала листи до державних установ, законодавчих органів, видатних осіб із пропозицією один день у році присвятити вшануванню матерів. Вона запропонувала це вшанування символізувати кольорами квітів. У кого матір була жива – у цей день мав приколоти до одягу рожеву квітку, а в кого мати померла – білу.

Її старання увінчалися успіхом — в 1910 році штат Вірджинія перший визнав День Матері як офіційне свято. У 1928 році вперше День матері відсвяткував Союз українок Канади, а в 1929 році свято прийшло до Галичини. Організатором торжеств була Олена Кисилівська, редактор тижневика “Жіноча доля”. Також 1929 «Союз українок» зініціював впровадження цього свята на Тернопільщині. Товариства «Просвіта», «Рідна школа», «Пласт», «Сокіл» та ін. організовували концерти, конференції, фестини по всій Галичині. У 1939 році свято заборонила радянська влада.

З 1990 року завдяки зусиллям громадських організацій, зокрема Союзу українок, свято Матері повернулось в Україну.

Святкування Дня матері в Україні введене в 1999 році указом президента. Відзначається свято кожної другої неділі травня.

Різні країни дотримуються різних традицій святкування Дня матері, мають різні дати, навіть місяці, та наміри у всіх однакові – віддати данину матері.

В Австралії й США існує одна цікава традиція. У це свято прийнято носити на одязі квіточку гвоздики. Причому колір гвоздики має важливе значення. Червона квітка говорить про те, що мати жива, а біла — що мами вже немає в живих. В Австрії в ресторанах з’являються спеціальні страви до Дня матері.

В Італії традиційним презентом, який підносять діти своїм мамам, є солодощі.

А от у Канаді існує звичай готувати для мами сніданок і приносити його в ліжко, даруючи квіти і невеликі символічні подарунки. Також матері і бабусі звільняються у цей день від традиційного обов’язку мити посуд — це з задоволенням роблять за них діти і онуки.

У Франції святкують цей день в останню неділю травня. Традиційно матері отримують від дітей торт, який схожий на букет квітів. Завершується святкування традиційним сімейним обідом.

У Великобританії цього дня існує традиція пекти мигдальний торт.

День Матері в Мексиці має фіксовану дату і відзначається 10 травня кожного року. У цей день в церкві проходять спеціальні меси. Після яких роздають «тамалес» і «atole» (страви з кукурудзяного борошна та начинки, що готують в кукурудзяному листі) — традиційну їжу для всіх матерів. Традиція дарувати подарунки з цієї нагоди вікова. Діти старшого віку купують дорогі подарунки для своїх матерів, у той час як молодші готують якісь вироби своїми руками, підписують вітальні листівки.

В Японії День матері святкують у другу неділю травня. Місцеві жителі дарують жінкам в цей день гвоздики. І, хоча японці завжди славились не найпривітнішим ставленням до жінок, вони розуміють, що центральною фігурою традиційної сім’ї завжди була, є і буде жінка.

Та найбільше, напевно, люблять це свято жителі турецького міста АфйонБашмакчі — вони святкують його 52 рази на рік, кожної п’ятниці. Ця традиція виникла не випадково. Раніше дівчата, що вже вийшли заміж і пішли з рідного дому, кожної п’ятниці відвідували своїх матерів. Звичай зберігся й до сьогодні. Всі заклади у цей день закриті, окрім магазинів, які радо вітають жінок. 

А от у Таїланді День матері відзначають 12 серпня, як день народження Її Величності королеви Сирикит, і разом з ним народ поринає в пишні урочистості. Оскільки королева також вважається матір’ю всіх тайців, цей день святкується і як «День Матері». В цей день ранок в Таїланді починається з роздачі милостині монахам, а діти вклоняються перед матір’ю, щоб висловити їй свою любов і вдячність. Вони обдаровують її білими квітами жасмину і гірляндами, в свою чергу мати благословляє своїх дітей. У цей день білі квіти жасмину є звичайним явищем в Таїланді, бо вони є символом материнської любові.

День Матері в Іспанії відзначають взагалі 8 грудня. І має воно скоріше релігійне значення, бо пов’язане із вшануванням Матері Марії. Щоб зробити цей день особливим для матерів, діти купують цукерки і квіти.

Як бачимо, різні країни дотримуються різних традицій святкування Дня матері, мають різні дати, навіть місяці, та наміри у всіх однакові – віддати данину матері.

Ziua mondială a artei

În fiecare an la 15 aprilie,este marcată ziua mondială a artei, ca o recunoaştere a contribuţiei oamenilor de artă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale. Data a fost aleasă în memoria pictorului, sculptorului, arhitectului, inventatorului şi umanistului italian Leonardo da Vinci. Considerat un simbol al liberei exprimări, un vizionar în lumea artelor, el fiind şi autorul celebrului slogan «În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu». Într-un sens larg, termenul artă desemnează orice activitate, care se bazează pe cunoștințe, exercițiu, percepție, imaginație și intuiție. În esență,arta, este cea mai profundă expresie a creativității umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist își alege singur regulile și parametrii de lucru. Istoria artei se concentrează asupra obiectelor realizate de oameni în formă vizuală, cu scopuri estetice. Recunoscut pentru multe lucruri printre care talentul înnăscut la pictură, sculpturi, pasiunea pentru anatomie, artă și arme de război este Leonardo Da Vinci care s-a născut la 15 aprilie 1452. Leonardo Da Vinci vine de la Vinci, un orășel situat la doar câțiva kilometri de Florența, care era unul dintre marile centre ale culturii și artei italiene. Leonardo ajunge în Veneția la 16 ani. Se spune că Leonardo a ajuns ucenicul unui meșter florentin celebru, Andrea del Verrochio. Inovatiile sale in pictură au influenţat cursul artei italiene timp de un secol dupa moartea sa, iar studiile sale în anatomie, optică si hidraulică au anticipat multe din descoperirile științei moderne. Leonardo a fost recunoscut post mortem ca un pictor de geniu dar și în timpul vieții ca o ființă excepțională, un geniu printre genii. Curiozităţi despre oamenii de artă… Știați că cea mai lungă compoziție muzicală pentru pian are 180 de note și îi aparține lui Erik Satie. Melodia trebuie interpretată încontinuu de 840 de ori, astfel încât ansamblul să dureze 18 ore și 40 de minute. În 1963, cu prilejul primei audiții publice, această compoziție a fost interpretată, pe rând, de 10 pianiști. La sfârșitul concertului în sală mai erau doar 6 spectatori. Se zice că Leonardo da Vinci a pictat buzele Mona Lisei timp de 12 ani. Celebrul zâmbet al Giocondei a fost analizat şi de diverși cercetători. Revista The New Scientist a elaborat un studiu bazat pe analizele unui program de recunoaştere a emotiilor pe chipul uman. Analizele cercetătorilor au scos la iveală faptul că, după expresia feţei, Mona Lisa ar fi fost în proporţie de 83% fericită, 9% dezgustată, 6% temătoare şi 2% furioasă. Tabloul Mona Lisa a fost furat din muzeul Louvre în 1911, iar în următorii doi ani nu mai puțin de 6 replici ale picturii au fost vândute drept original. De altfel, Mona Lisa nui o pânză. Faimoasa capodoperă este pictată pe o scândură de plop. Altă curiozitate este că în ochiul drept al chipului de femeie, cercetătorii au descoperit iniţialele pictorului: L V. Trei atacuri au avut loc până acum asupra celebrului tablou. În 1956, un bărbat a aruncat acid pe pictură. În 1974, un alt atacator a aruncat vopsea pe pictură, iar în 2009, asupra tabloului a fost aruncată o ceaşcă de cafea. Statuia Libertății este cea mai mare statuie din cupru din lume, sculptată cu ciocanul.  Se știe de asemenea că Pablo Picasso a învățat mai întâi să picteze și abia după a făcut primii pași, iar primul său cuvânt nu a fost „mama”, ci „pensula”. Numele întreg al lui Pablo Picasso conține 23 de cuvinte. El este compus din numele membrilor familiei lui, precum și nume ale unor sfinți. Numele întreg este Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso. Pictori celebri de la noi care nu mai sunt în viață dar care au reprezentat valori ale universului artei plastice sunt, Valentina Rusu Ciobanu, este considerată cea mai importantă pictoriță basarabeană de până acum ( 1920-2021). Creația regretatei artiste se remarcă atât prin mijloacele expresive, considerate de critici neconvenționale și inovatoare, cât și printr-o profundă notă poetică. Glebus Sainciuc – o prezenţă remarcabilă în viaţa culturală a Chişinăului şi a întregii Republici Moldova (1919 – 2012). Măștile pe care le-a confecționat timp de decenii, au fost expuse la Chișinău, Moscova, Paris și alte mari centre culturale. Mihai Grecu – „Era unanim recunoscut ca un clasic al picturii moldoveneşti postbelice” (1916-1998). Tablourile sale „Ospitalitate”, „Recruții”, „Zi de toamnă”, „Cina în câmp”, „Moara veche” și „Fetele din Ceadâr-Lunga” au intrat în colecția de aur a picturii moldovenești. Anatol Lazarev – în mâinile lui orice pai sau firicel de iarbă prindea viață (1953-2021). Tehnica deosebită a artistului l-a făcut special. Arta este valoarea în care investim cu iubire şi din iubire pentru frumos.

480 de ani de la ridicarea Cetății Soroca

Cetatea Soroca

Cetatea Soroca este unica cetate din Moldova din secolul al XV-lea, care s-a conservat până în zilele noastre. Cetatea Soroca este un monument istoric în arhitectura construcțiilor defensive ale Moldovei medievale. Scrisoarea lui Petru Rareș expediată la 23 aprilie 1543 către magistrul orașului Bistrița din Transilvania , în care domnitorul cerea meșteri și calfe pentru a ridica întărituri la Soroca, este considerat argumentul hotărâtor în datarea cetății din piatră. Cetatea de piatră pe care o vedem astăzi a fost ridicată de un grup de zidari din Transilvania,conduși de meșterul Iacob , care a și lăsat o inscripție în interiorul cetății:,,a construit acest castel Iacob,,. Înainte de cetatea de piatră a existat aici o cetate de lemn și pământ, despre care se crede că a fost construită în 1499 de către Ștefan cel Mare. ,, Coste, pârcălab de Soroca ,, astfel este menționat în procesul verbal al Sfatului domnesc de la 12 iulie 1499. Acest document conține și prima atestare documentară a Sorocii, a cetății de lemn și pământ. Peste două luni, la 14 septembrie 1499 ,,Coste, staroste de Soroca,, întărește ca martor ocular tratatul lui Ștefan cel Mare cu Alexandru , mare duce de Lituania. Faptul participării lui Coste la Sfatul domnesc demonstrează că Cetatea Soroca juca un rol important în apărarea cetății de scaun a lui Ștefan cel Mare din Suceava. Vestigii ale acestei fortificații de lemn au fost găsite în decursul săpăturilor arheologice din interiorul cetății între anii 1958- 1959 și 1968-1969. Dimensiunile și forma cetății Soroca sunt foarte importante pentru înțelegerea originii și locului ei în sistemul de apărare al Moldovei medievale. Cetatea Sorocii se evidențiază prin sistemul arhitectonic de fortificare: zidurle împreună cu cele 5 turnuri formează o incintă circulară , făcând-o să reziste la atacurile artileriei grele de asediu. Schimbările considerabile ale cetății au survenit în timpul aflării polonezilor în cetate , între anii 1684-1699.Au fost alipite pereților incintei 13 încăperi pentru păstrarea prafului de pușcă , iar deasupra lor au fost construite încăperi pentru cazare. De asemenea în jurul cetății a fost săpat un șanț adânc, care se umplea cu apă din râulețul Racovăț. Cetatea Soroca în trecutul său istoric a fost arena celor mai groaznice invazii. Aici, la picioarele zidurilor sale s-au desfășurat războaiele cele mai crude. Există o legendă veche despre Barza albă a cetăţii Sorocăi, în care se spune că pe timpul unui îndelung asediu de către Tătari, o barză albă ar fi adus struguri apărătorilor înfometaţi ai cetăţii salvîndu-le astfel viaţa şi dăruindu-le biruinţă.  Zeci de ani această capodoperă arhitectonică a Republicii Moldova atrage anual prin misterul ei mii de turiști.