O familie puternică este garantul succesului fiecărei persoane. Într-o familie prosperă, este întotdeauna cald și confortabil. Cariera și banii nu pot oferi niciodată unei persoane sprijinul, încrederea și căldura unei familii iubitoare și grijulii. De dragul familiei, uneori este necesar să-ți sacrifici timpul și propriile dorințe. La urma urmei viața nu este întotdeauna roz. Așa că, o familie testată în timp care a reușit să depășească toate necazurile vieții este cu adevărat demnă de respect. Ce este familia? Fiecare persoană va răspunde diferit. Cineva își va descrie familia mare și iubitoare. Altcineva va trebui să facă mult efort pentru a forma sensul acestui cuvânt. Nu există un singur răspuns la această întrebare. Toți oamenii sunt diferiți, însă, familia pentru toată lumea este colțul în care se află casa natală, unde oamenii apropiați îi așteaptă mereu. Este ușor de înțeles că familia este o valoare care trebuie protejată și păstrată. Un bărbat și o femeie, atunci când își creează o familie, intenționează să primească beneficii neprețuite pentru ei înșiși: respect reciproc, dragoste și fidelitate, îngrijire și sprijin în orice situație de viață, precum și posibilitatea de a împărtăși bucuria și fericirea cu persoana iubită. Familia este o muncă de zi cu zi. Mai devreme sau mai târziu, primele sentimente puternice dispar, dar sunt înlocuite de un atașament mai puternic față de partener, respect reciproc și dragoste adevărată unul pentru celălalt. Familia este mamă și tată, în primul rând, pentru fiecare copil, acestea sunt cele mai importante componente ale sale. Dar mama și tata nu ar exista fără bunici. De asemenea, este bine să ai frați și surori. Și toți acești oameni trăiesc în grijă unii pentru alții, se ajută unii pe alții și în tristețe și în bucurie. Acesta este locul în care ești întotdeauna binevenit. Ei vă vor ajuta să faceți față problemelor sau vă vor felicita din toată inima pentru victoria dvs. Aceștia sunt oamenii pentru care vrei să trăiești. Chiar și animalele de companie din astfel de familii sunt membri cu drepturi depline. De asemenea, sunt îngrijiți și li se acordă o atenție deosebită.Familia este formată din oameni diferiți, iar modul în care se înțeleg unii cu alții depinde de fiecare membru al familiei. Trebuie să înveți să nu îți impui gândurile și punctele de vedere, fii capabil să asculți părerea altei persoane. A învăța să ne înțelegem unul pe celălalt nu este întotdeauna ușor pentru toată lumea. Prin urmare, în multe familii există certuri. Iar unele familii, pentru că nu vor să asculte părerea altuia, pur și simplu se despart. Părinții ar trebui să fie un exemplu pentru copiii lor. În caz contrar, ei nu vor ști nimic despre concepte precum pacea, armonia și respectul. Sânt oameni care locuiesc sub același acoperiș, dar nu sunt deloc interesați de viața altor membri ai familiei, sunt complet indiferenți unul față de celălalt. Familia este o parte foarte importantă a societății. Fiecare familie individuală are un mod de viață și anumite valori morale și spirituale. De la naștere, copilul este crescut după anumite reguli de familie. Într-o familie prietenoasă și sănătoasă, copilul cu siguranță va crește chiar așa. Cine este fericit acasă este fericit peste tot. Lanțul familial se întinde continuu de la părinți la copii și de la copii la nepoți — și așa din generație în generație, deoarece familia și bunurile familiei sunt recunoscute ca fiind cea mai înaltă valoare socială din vasta noastră lume.
Метка: biblioteca
Printre picii de la grădinița „Poienița Veselă”
Astăzi la grădinița „Poienița Veselă” am organizat o activitate bazată pe bunele maniere. Codul bunelor maniere pentru copii este cel mai bun pașaport în diferite etape de creștere, ceea ce învățăm de mici, ne servește pe tot restul vieții. Educația copiilor necesită timp și efort. Conducându-ne de faptul că: „ Literatura este cea mai accesibilă formă de artă în ceea ce privește creșterea și educația”, împreună cu copiii grupei nr. 9 ghidați de doamna educatoare am vorbit despre îndrumările practice , citind din cartea scrisă de autorul Sergiu Botezatu ”Ce e bine și cei rău”. Lecția acestei zile a avut ca scop formarea unui mod responsabil de viață. Disciplina și educația copilului reprezintă cartea de vizită a noastră și nu este niciodată prea devreme pentru micuți pentru a-i învăța să se comporte civilizat. Scriitorul român I. L. Caragiale afirma cu aproape un secol în urmă: ,,O carte bună de citire, în vârsta fragedă, este, poate, una din împrejurările cele mai hotărâtoare ale unui om. Multe cariere intelectuale nu se datoresc altei împrejurări decât unei cărți bune căzute la vreme în mâinile unui copil, tot așa precum umbrele multor stejari seculari se datoresc căderii unei ghinde pe pământ prielnic”. Lectura este o activitate fundamentală în procesul învăţării, a formării personalităţii pe parcursul întregii vieţi. Biblioteca, la rândul său, oferă experiențe de calitate care să adauge zi de zi câte o cărămidă la o educație solidă, prin încurajarea bunului obicei al cititului. Lectura a fost centrată pe expunerea și învățarea principalelor reguli de politețe, pe formarea de abilități de viață, de comunicare, de interacțiune în vederea identificării comportamentelor și atitudinilor considerate politicoase, fixate pe formulele clasice specifice bunelor maniere.
Activitatea s-a realizat cu succes iar copiii au rămas încântați de cele auzite din carte, au participat cu plăcere la dialog, ascultând cu interes și au fost foarte curioși să vadă ilustrațiile frumos colorate și educative. Familiarizându-se cu eroina principală ”Victorița”, picii au ascultat atent despre fiecare personaj, fiecare acțiune, apoi, rând pe rând au vorbit pe măsura înțelegerii lor despre ce au auzit în povestirea respectivă. Un lucru este clar, că interesul pentru citit nu vine de la sine, dar se formează printr-o muncă a factorilor educaționali – familia, grădinița, școala sau biblioteca. Gustul cititului se altoiește copiilor de la vârstă fragedă, iar noi avem încă multe cărți interesante pentru ei. Educaţia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate. Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relaţiile cu cei din jur. Copiii reprezintă viitorul unei societăți, motiv pentru care este important pentru ei să dobândească abilitățile necesare pentru a trăi decent în societate. Nu este un secret că viitorul nostru depinde de felul în care ne educăm copiii. Datoria noastră este să le dezvoltăm abilități sociale care să-i ajute să capete încredere în ei, să distingă binele de rău. Cititul de la vârstă fragedă ajută la dezvoltarea creierului, limbajului, dezvoltă creativitatea. Bunele maniere sunt fundamentale pentru dezvoltarea copiilor încă de la grădiniță. Acestea nu sunt doar reguli de conduită, ci și instrumente esențiale pentru construirea relațiilor sociale și a unui caracter pozitiv. În primul rând, cum ar fi, respectul fața de ceilalți. Copii învață că fiecare persoană merită să fie tratată cu respect și că relațiile sunt mai plăcute când există politețe reciprocă. În al doilea rând, bunele maniere îi învață pe copii să fie mai empatici și să fie conștienți de impactul acțiunilor lor asupra altora. În plus, pentru a facilita integrarea copiilor în grup, pentru a promova colaborarea și respectul reciproc. Copiii devin mai siguri pe ei înșiși și sunt capabili să interacționeze pozitiv și constructiv cu ceilalți. În fine, bunele maniere pot deschide uși și pot construi relații pe termen lung. Un copil care demonstrează bunătate și respect față de ceilalți va fi respectat și apreciat, creând astfel o rețea de susținere și prietenie în comunitatea sa. Aceste cunoștințe practice le oferă un cadru solid pentru a deveni adulți responsabili și empaticii. Dar cel mai important factor, ”cheia” învățăturii se află în exemplul personal fiindcă copiii învață cel mai bine prin observare și imitare. Nouă, maturilor nu ne rămâne decât să le cultivăm dragostea față de tot cei înconjoară și nu în ultimul rând interesul față de lectură în funcție de interesele lor.
Jane Austen, scriitoarea care a creat cele mai iubite eroine literare din toate timpurile
La 16 decembrie, 2023, se împlinesc 248 de ani de la naşterea lui Jane Austen (1775-1817), cea mai notabilă scriitoare engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană. „Uneori, ca să faci o revoluție, e destul să ai un stilou, o mică masă de scris și o fereastră prin care să poți urmări lumea de afară. Îmi amintesc bine salonul casei noastre din Steventon, unde tatăl meu era paroh. Eram cea mai mică din cei opt copii, făcând parte dintr-o familie foarte unită, dar, cu certitudine, nu foarte bogată. Cât despe educație, știu că trebuia să mă ocup de spectacolele pe care noi copiii le jucam în hambar sau în biblioteca tatei. Dar ce bibliotecă era aceea! Acolo erau peste cinci sute de cărți. De mică mă cufundam în lectura lor fără să-mi dezlipesc ochii de pe pagini până nu le terminam de citit. Tata și mama scriau versuri și predici, romancierul casei fiind considerat pe atunci fratele meu Henry. Ca să-i urmez exemplul, într-o zi am luat și eu o coală de hârtie și o pană în mână. Aveam doar 12 ani când le-am arătat tuturor primele mele povestiri , iar comentariile lor m-au entuziasmat :„Fantastic, Jane! Și ce simț al umorului! S-o ții tot așa!” Șase ani mai târziu, l-am întâlnit pe nepotul vecinilor noștri, Thomas Lefroy, de care m-am îndrăgostit. Familia lui însă considera că eu nu sunt o partidă bună pentru el, de aceea Tom a fost trimis la studii cât se poate de departe de casă. Ce dezamăgire! În mod sigur nu era suficient în cazul meu să fiu o tânără inteligentă și în același timp, înaltă, zveltă, cu părul negru des și buclat și cu ochii de culoarea alunelor. Am început să diger lecția dură pe care o primisem. La sfârșitul secolului al 18-lea, toată lumea se aștepta ca noi fetele să fim supuse și îndatoritoare, să știm a coase, să putem broda și găti, calități indispensabile pentru o viitoare casnică. „Mă pot mândri cu faptul că sunt cea mai ignorantă și mai puțin educată femeie care a îndrăznit vreodată să devină scriitoare.” Dacă puteam citi, scrie, dansa, și chiar desena, cu atât mai bine. Dar tot nu era destul :îți trebuia și o zestre. Fără bani, era greu să-ți procuri un soț, iar fără un soț, viitorul femeii era pecetluit, o aștepta singurătatea, traiul nevoiaș și lipsa oricărui sprijin. O asemenea perspectivă ne îngrozea, ne făcea să ne dușmănim, transformând iubirea și curtatul într-o adevărată competiție pentru cea mai bună pradă. Nu aveam altă soluție decât să ne supunem regulilor nedrepte ale acestei lumi crude. Anume atunci am priceput foarte clar ce aș putea face, să descriu această societate așa cum era și să o pun la stâlpul infamiei! Între 1795 și 1799 am început să-mi redactez primele romane :Rațiune și simțire, apoi Mândrie și prejudecată, pe care le-am terminat când aveam doar douăzeci și unu de ani. Cel mai înfocat cititor al meu era tata. Era atât de impresionat de limbajul tăios și ironic și, deopotrivă de dialogurile vii dintre personaje, încât a contactat imediat un editor care să-mi publice cărțile. Trebuie să recunosc însă că inițiativa lui nu s-a soldat cu succes. Nu am renunțat totuși și am scris o a treia carte, Mănăstirea Northanger. În 1802, am primit o excelentă propunere de căsătorie, pe care am acceptat-o dintr-un moft, dar după ce m-am gândit o noapte la asta, mi-am retras promisiunea, mai bine rămâneam singură și fără bani decât să mă mărit cu un bărbat pe care nu-l iubeam. Peste puțin timp, a murit tatăl meu.În ciuda suferinței și a situației financiare dificile credeam în mine însămi și în scrisul meu spunându-mi întruna că voi fi în stare să trăiesc din cărțile pe care le voi vinde. Așa că am revenit la scris și mi-am editat singură Mândrie și prejudecată. Au urmat și celelalte romane care au avut un mare succes la public așa cum au și azi peste 200 de ani.Ca să fiu sinceră romanele mele nu excelează prin intrigă, eroinele își petrec ziua croșetând, cântând la pian, adăugând fundițe noi la rochiile lor vechi și prefăcându-și mereu bonetuțele, în așteptarea plină de anxietate a balului fatidic unde și-ar putea găsi ursitul. Cele mai mari distracții ale lor sunt lungile promenade în aer liber, excursiile și vizitele la vecini pentru a mai sporovăi sau a bârfi despre cusururile altor oameni sau despre dramele ce s-au mai întâmplat între timp prin părțile locului. Aceste femei tinere sunt însă pline de bun-simț. Dacă țin cu adevărat la asta ele nu renunță nici la spontaneitatea și nici la pasiunea lor doar pentru a da ascultare unor reguli stricte care fac iubirea imposibilă. Iar dacă uneori, ai putea avea impresia că-mi râd de ele sau de neajunsurile lor, chiar și atunci când aceste ființe fragile suferă de pe urma unui tratament nedrept, nu uita că-i lovesc de două ori mai dur pe cei care le intimidează, le disprețuiesc ori le resping. Până la urmă, acesta ar putea fi mesajul revoluționar al romanelor mele: „am arătat câtă putere, îndemânare și curaj se află în femeile care vor să-și decidă singure viața, mai ales atunci când indiferent de epocă sau loc, societatea le consideră mai puțin inteligente sau inferioare bărbaților”. Ai vrea să fii ca Jane? Cultivă-ți simțul libertății și ascultă-ți inima!