Nicolae Labiş – buzduganul unei generaţii

Nicolae Labiş

Nicolae Labiş născut la  2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava, şi a decedat la 22 decembrie 1956, Bucureşti. A fost un poet român cu un talent remarcabil.

Fiu de învăţători, Eugen şi Ana-Profira. Nicolae Labiş învaţă să citească ,să scrie şi să deseneze la doar 5 ani,fiind un elev foarte creativ îi plăcea sa recite,să scrie poezii,scenete  şi povestioare.

Tânărul poet al satului românesc . Şcoala primară o începe în satul natal ,apoi, din cauza celui de-al doilea război mondial, o continuă în refugiu, în comuna Mihăeşti, satul Văcarea unde va urma clasa a III-a.În mai 1945, familia se întoarce acasă şi se stabileşte la Mălini. Labiș era un miracol local, uimind pe toți prin cultura pe care o avea, prin îndrăzneala de care dădea dovadă și prin tăria de caracter care i se citea pe chip în pofida sensibilității pe care o ascundea înăuntrul lui. Printre poemele „Primele iubiri”, „Omul comun”, „Alexandriu” se numără şi „Moartea căprioarei”, scrisă în 1954. Această poezie reprezintă o poveste dramatică , dar totodată şi una reală. La crearea acestei poveşti au contribuit amintirile, trăirile, atitudinea personală faţă de moarte. Singurul volum apărut în timpul vieţii. Primele iubiri .Este un volum de poezii, publicat la Bucuresti la Editura Tineretului in toamna anului 1956, sub supravegherea poetului.

Moartea căprioarei

… Azi sunt indrăgostit.
E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat si sună
Oglinzile ritmându-şi-ie-n dans,
Si brazii mei vuiesc fără furtună 
Într-un ameţitor, sonor balan                                                                                                  

Primele iubiri –  volum de poezii ce considera că nu-l mai reprezintă, oferă culori, reliefuri, accente şi lumini. E încredinţarea unei vârste altei vârste. „Sunt uneori ca un om care vrea să spună cele mai simple şi mai adânci adevăruri,,.  Poetul se stinge din viaţă în urma unui accident.  La 22 decembrie  Nicolae Labis moare în spital. Este înmormântat la cimitirul Bellu.                                             

Casa memorială ,,Nicolae Labiş,, din satul Mălini   

Шукач духовних скарбів Василь Скуратівський

25 жовтня 2019 року виповнюється 80 років з Дня народження Василя Скуратівського — українського народознавця, письменника, етнографа, фольклориста.3

Творчий спадок Василя Тимофійовича – це своєрідна енциклопедія українського народознавства, що увібрала в себе багатий досвід людського буття, спостереження за природними і суспільними явищами. Його книги розповідають про народні звичаї і традиції, релігійні свята. Автор наводить численні приказки і прислів’я про погоду, походження назв місяців, днів тижня, про те, коли краще розпочинати і завершувати ту чи іншу роботу, як у мирі і злагоді жити з навколишнім світом.

Між іншим, книги Василя Тимофійовича не губилися в морі модного народознавства. Часто кон’юктурного й не дуже грамотного, що розлилося в Україні останніми роками. Бо він писав і збирав матеріали не тоді, коли дозволили, а все життя. Тож його книжки завжди знаходитимуть вдячних поціновувачів. Скажімо, знаменита ”Берегиня” витримала кілька видань і стала вже шкільним підручником з народознавства. Далі виходили у світ інші книги: ”Покуть”, ”Погостини”, ”Святвечір”, ”Місяцелік”, ”Русалії”, ”Кухоль меду”, ”Я сам про себе розкажу” та інші. Всього за життя письменника було видано понад 20 книг.

А сам В.Скуратівський писав так: “Пам’ять про своїх пращурів – не забаганка і не данина моді, це природна потреба триматися свого родоводу, оберігати сімейні реліквії, традиції та передавати їх у спадок наступним поколінням”.

Щасливе поєднання в особі Скуратівського таланту художника слова та вченого-етнографа дало можливість привернути увагу громадськості до сучасної обрядовості. Та чи не найбільшою заслугою письменника і вченого є те, що він своїми публікаціями сприяв введенню в шкільні програми курсу народознавства.

 

Dumitru Matcovschi — 80 de ani de la naștere

„ Eu nu sunt martir, nu sunt apostol, nu sunt mesager, sunt om al acestui pământ. Și sper că după ce mă vor petrece în ultimul drum, pe lespedea mea de mormânt prietenii vor lăsa această inscripție, în rol de epitaf: «A fost om.» ”— din discursul lui Dumitru Matcovschi în cadrul ceromoniei de decernare a „Meritului Cultural”

Poet, prozator, dramaturg, publicist, scriitor al poporului din Republica Moldova, academician, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, laureat al Marelui Premiu pentru poezie „Nichita Stanescu”, cavaler al Ordinului Republicii, cavaler al Ordinului „Steaua Romaniei” in grad de Comandor, laureat al Medaliei de Aur a Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale „Pentru Creativitate”, Dumitru Matcovschi ia cu sine un univers intreg…

El s-a născut la 20 octombrie 1939, localitatea Vadul-Rascov, jud. Soroca. După absolvirea școlii, și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1957-1961). Ulterior, este angajat la ziarul „Moldova Socialistă”, în calitate de redactor, apoi devine redactor-șef adjunct la săptămânalul „Cultura” (1966-1970), de unde, din motive ideologice, este forțat să plece. În revista „Nistru”, al cărei redactor-șef a fost intre 1988-1997, a publicat materiale din istoria neamului și texte ale scriitorilor din perioada interbelică.

Debutează în poezie cu volumul „Maci in roua” (1963). Este cunoscut si in calitate de dramaturg ale carui piese au fost montate pe scenele tuturor teatrelor din țara noastră.

Este recunoscut pe plan internaţional de critica literară drept unul din marii poeţi ai Republicii Moldova.basarabia

De-a lungul anilor a editat peste 50 volume: poezii: Melodica, Grîul, Axa, Patria, Poetul şi balada, Tu, dragostea mea, Veşnica toamnă, proză: Duda, Bătuta, Toamna porumbeilor albi, Focul din vatră, dramaturgie, inclusiv în limbile rusă şi lituaniană, piese de teatru: Preşedintele, Piesă pentru un teatru provincial, Pomul vieţi, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata.

În 1993 are loc premiera filmului televizat de lung metraj «Troiţa». În acelaşi an are loc premiera spectacolului «Destinul», după piesa «Ioan Vodă cel Viteaz» de D. Matcovschi, la Teatrul Naţional «M. Eminescu» din Chişinău.

Liceul din comuna Vadul-Raşcov, de la 1 septembrie 2003, poarta numele poetului Dumitru Matcovschi.

În 2011, la aniversarea a 72 de ani de la nașterea poetului, a fost inaugurată casa-muzeu „Dumitru Matcovschi”

Poetul a fost implicat într-un grav accident rutier în 1989, în urma căreia a fost supus unei serii de operații la creier.

A murit la data de 26 iunie 2013.

În biblioteca Lesea Ukrainka o să fie  expoziție de cărți  a scriitorului.

Aici ușile întodeauna sunt  deschise pentru dumneavostră.